Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului este adăpostit într-un important monument de arhitectură civilă, reprezentativ pentru tipologia spaţiilor comerciale publice şi private din oraşele transilvănene între sec. XVI-XIX. Atestată arheologic încă din sec. XIII-XIV, fiind situată în incinta vechii cetăţi a Braşovului, clădirea cu ferestre şi uşi cu ancadramente de piatră şi bolţi cu penetraţii relevă aspecte constructive specifice Renaşterii, fiind refăcută în 1566, datare descoperită pe un ancadrament de piatră cu ocazia recentelor cercetări.
Înfăţişarea acestui imobil cu nucleu medieval a suferit multe transformări şi modificări în cursul secolelor. Faţada spre piaţă cu arcade exterioare sprijinite de stâlpi de piatră, concepute iniţial ca spaţii de vânzare pentru mărfurile negustorilor şi meşteşugarilor saşi braşoveni, s-a modificat în jurul anului 1800; porticul a fost înlocuit, frontonul casei înaintând spre piaţă cu circa 2 m. Clădirea se ridică pe trei niveluri: subsol, parter şi etaj. Subsolul prezintă zid original din piatră nefasonată legată cu mortar şi o zonă cu boltă din cărămidă, semicilindrică cu penetraţii. Acest spaţiu a deservit ca pivniţă pentru depozitarea mărfurilor în tranzit.
Parterul, cu pereţii din zidărie mixtă din piatră şi cărămidă, cuprinde o încăpere lungă şi îngustă (fostul gang) cu boltă semicilindrică ce poartă o pictură decorativă cu elemente florale şi vegetale din sec. al XVIII-lea; alături este o încăpere mare pe colţ cu boltă semicilindrică pictată în tehnica "al secco" cu elemente vegetal-florale în alb şi ocru pe fond albastru ultramarin, dispuse amplu pe întreaga boltă pictată. Există, de asemenea şi o încăpere cu boltă semicilindrică cu penetraţii, tencuită şi văruită, cu intervenţii în sec. al XIX-lea.
La etaj, decapările interioare au scos la iveală în camera mare de pe colţ, pictură decorativă de factură clasicizantă, dispusă în panouri pe fond gri-verzui cu medalioane figurative în zona ferestrelor. De asemenea soclul este decorat cu ghirlande florale în aceleaşi nuanţe. Se consideră că decoraţie datează de la începutul sec. al XIX-lea; camera alăturată, mai mică, dinspre Piaţa Sfatului, păstrează pictură din aceeaşi epocă fiind o decoraţie cu drapaj bej şi imitaţie de tapet verde.
Clădirea cuprinsă pe Lista monumentelor istorice din România, în categoria celor de importanţă naţională şi internaţională, a intrat începând din anul 1991 într-un amplu proces de consolidare şi restaurare care s-a încheiat la sfârşitul anului 2010.
